Salariul întârziat, sporurile care nu apar pe fluturaș, orele suplimentare lucrate „din obligație” sau zilele de concediu rămase neefectuate la plecarea din firmă sunt printre cele mai frecvente nemulțumiri ale salariaților. De multe ori, discuția cu angajatorul este amânată, în speranța că situația se va rezolva de la sine.
Timpul contează însă. Legea stabilește un termen în care aceste sume pot fi cerute în instanță, iar după expirarea lui dreptul la acțiune se prescrie – lunile cele mai vechi se „pierd” pe rând. În cele ce urmează explicăm care este acest termen, de când curge, ce drepturi pot fi recuperate și cum se calculează, pe lângă sumele restante, dobânzile de întârziere și actualizarea cu inflația.
Termenul general: 3 ani de la data la care suma era datorată
Potrivit art. 171 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. Aceeași regulă rezultă din art. 268 Codul muncii, pentru conflictele de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Termenul nu se calculează o singură dată pentru întreaga perioadă, ci separat pentru fiecare sumă. Fiecare salariu, spor sau plată are propria scadență – data de plată stabilită prin contractul individual de muncă, prin contractul colectiv sau prin regulamentul intern. De exemplu, dacă salariul pentru luna martie 2024 trebuia plătit la 10 aprilie 2024, dreptul de a-l cere în instanță se prescrie, în principiu, la 10 aprilie 2027; salariul pentru aprilie 2024 are un termen care expiră cu o lună mai târziu, și așa mai departe.
Termenul de prescripție se întrerupe atunci când intervine o recunoaștere a datoriei din partea angajatorului (art. 171 Codul muncii) – de exemplu, printr-o adresă, un angajament de plată sau un document în care sumele figurează ca datorate -, precum și prin introducerea cererii de chemare în judecată. După întrerupere, începe să curgă un nou termen. Din acest motiv, merită păstrat orice document din care rezultă că angajatorul a recunoscut suma.
Ce drepturi pot fi cerute în acest termen
Salariile neplătite sau plătite parțial. Salariul se plătește cel puțin o dată pe lună, la data stabilită (art. 166 Codul muncii). Pot fi solicitate atât salariile neachitate integral, cât și diferențele – de exemplu, atunci când s-a plătit mai puțin decât salariul prevăzut în contract sau decât salariul minim aplicabil.
Sporurile. Sporurile prevăzute de lege, de contractul colectiv sau individual de muncă ori de regulamentul intern – pentru munca de noapte, în zilele de sărbătoare legală, în condiții deosebite etc. – fac parte din salariu (art. 160 Codul muncii) și se supun aceluiași termen de 3 ani.
Orele suplimentare. Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru se compensează, în primul rând, prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile. Dacă acest lucru nu este posibil, orele suplimentare se plătesc cu un spor de cel puțin 75% din salariul de bază (art. 122 și art. 123 Codul muncii). Când nu s-a acordat nici timpul liber, nici sporul, suma poate fi cerută în instanță.
Alte drepturi salariale. În funcție de situație, pot fi solicitate și primele sau bonusurile prevăzute ca obligatorii în contract ori în contractul colectiv, diferențele rezultate dintr-o încadrare greșită sau despăgubirile pentru prejudiciile cauzate salariatului.
Concediul de odihnă neefectuat
Concediul de odihnă trebuie, ca regulă, efectuat în natură. Compensarea în bani a zilelor neefectuate este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă (art. 146 Codul muncii). De aceea, termenul de 3 ani pentru a cere această compensare se raportează, de regulă, la data încetării contractului, când plata devine exigibilă.
Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că salariatul nu pierde automat dreptul la concediu sau la indemnizația compensatorie doar pentru că nu a solicitat concediul, dacă angajatorul nu l-a pus efectiv în situația de a-l efectua (cauzele C-619/16 și C-684/16), și că, în lipsa acestei diligențe a angajatorului, prescripția nu poate fi opusă salariatului (cauza C-120/21). Aceste principii sunt relevante mai ales pentru zilele de concediu acumulate pe mai mulți ani.
Atenție la termenele scurte din dreptul muncii
Termenul de 3 ani privește pretențiile bănești. Alte acțiuni au termene mult mai scurte (art. 268 Codul muncii):
- 45 de zile calendaristice de la comunicare – pentru contestarea concedierii sau a altor decizii unilaterale ale angajatorului, respectiv 30 de zile pentru contestarea sancțiunilor disciplinare, inclusiv a sancțiunii privind încetarea disciplinară a contractului individual de muncă;
- 6 luni – pentru neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
- pe toată durata existenței contractului – pentru constatarea nulității contractului individual de muncă.
Dacă, odată cu neplata drepturilor, ați fost și concediat, termenul de 45 de zile pentru contestarea concedierii curge separat și mult mai rapid. Am detaliat condițiile și termenele în articolul „Concediere abuzivă: când este nelegală și în ce termen o contestați”.
Penalitățile de întârziere: dobânda legală de la scadență
Pe lângă sumele restante, salariatul poate cere daune-interese pentru întârzierea plății. Art. 166 Codul muncii prevede expres că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Pentru obligațiile bănești, art. 1535 Cod civil prevede că, în caz de neplată la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății, fără a fi nevoit să dovedească vreun prejudiciu. În lipsa unei dobânzi convenite, se aplică dobânda legală penalizatoare, stabilită potrivit OG nr. 13/2011 prin raportare la rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României. Dobânda se calculează separat pentru fiecare sumă, de la data la care aceasta trebuia plătită – pentru o întârziere de mai mulți ani, diferența poate fi semnificativă.
Analiza contractului individual de muncă, a fluturașilor de salariu, a pontajelor și a corespondenței cu angajatorul poate stabili exact ce sume mai pot fi recuperate, de la ce dată curge termenul pentru fiecare dintre ele și cum se calculează accesoriile.
Actualizarea sumelor cu indicele de inflație
Un salariu neplătit acum doi sau trei ani are astăzi o putere de cumpărare mai mică. De aceea, instanțele admit, de regulă, actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică, de la data scadenței până la data plății efective.
Actualizarea cu inflația și dobânda legală au funcții diferite: prima păstrează valoarea reală a sumei (acoperă pierderea efectiv suferită), iar a doua compensează lipsa de folosință a banilor (beneficiul nerealizat). În practica judiciară s-a admis, în principiu, cumularea lor, cu condiția ca același prejudiciu să nu fie reparat de două ori. Soluțiile nu sunt însă întotdeauna uniforme, astfel că formularea corectă a capetelor de cerere și a modului de calcul are importanță.
Cum se formulează cererea în instanță
Cererea se adresează, de regulă, tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința. Cererile în conflictele de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru (art. 270 Codul muncii), iar sarcina probei revine angajatorului, care trebuie să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare (art. 272 Codul muncii).
Angajatorul are și obligația de a ține evidența orelor lucrate de fiecare salariat (art. 119 Codul muncii). Cu toate acestea, este util ca salariatul să păstreze propriile dovezi: contractul individual de muncă și actele adiționale, fluturașii de salariu, extrasele de cont, pontajele, e-mailurile și mesajele din care rezultă programul efectiv sau sumele promise. O notificare scrisă adresată angajatorului înainte de proces nu este obligatorie, dar poate conduce la recunoașterea datoriei – care întrerupe prescripția – sau chiar la plata voluntară.
Când este utilă o evaluare juridică
Calculul termenelor pentru fiecare lună în parte, stabilirea sumelor datorate și a accesoriilor, precum și strângerea probelor sunt pași care influențează direct rezultatul unui litigiu. Cabinetul de avocat Blaga Alexandru-Sorin acordă consultanță și asistență în raporturile de muncă și în litigiile de muncă, de la analiza documentelor și redactarea notificărilor, până la reprezentarea în fața instanței.
Întrebări frecvente
Î: În cât timp pot cere în instanță salariile neplătite?
R: În termen de 3 ani de la data la care fiecare salariu trebuia plătit. Termenul curge separat pentru fiecare lună, astfel că pot fi recuperate sumele din ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Î: Pot cere salariile restante dacă nu mai lucrez la angajatorul respectiv?
R: Da. Încetarea contractului nu stinge dreptul la plata sumelor datorate. Termenul de 3 ani se calculează însă tot de la data la care fiecare sumă trebuia plătită, nu de la data plecării din firmă – cu excepția compensării concediului neefectuat, care devine exigibilă la încetarea contractului.
Î: Ce se întâmplă cu sumele mai vechi de 3 ani?
R: Dacă termenul nu a fost întrerupt sau suspendat, angajatorul poate invoca prescripția, iar instanța va respinge pretențiile pentru acele luni.
Î: Cum se plătesc orele suplimentare?
R: Prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu un spor de cel puțin 75% din salariul de bază. Dacă nu s-a acordat niciuna dintre variante, suma poate fi cerută în instanță.
Î: Pot cere atât dobândă, cât și actualizare cu inflația?
R: În principiu, da, deoarece acoperă prejudicii diferite: inflația păstrează valoarea reală a sumei, iar dobânda compensează întârzierea. Modul de solicitare și de calcul trebuie însă analizat în concret.
Î: Trebuie să plătesc taxă de timbru pentru acțiune?
R: Nu. Cererile în conflictele individuale de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Informațiile din acest articol au caracter general și informativ și nu constituie consultanță juridică personalizată. Soluția potrivită depinde de clauzele contractului dumneavoastră și de circumstanțele concrete. Pentru o evaluare a situației dumneavoastră, vă recomandăm să solicitați o consultație.
